Dragostea...la bărbați!

Când am fost rugat de prietenii mei să scriu pentru a demonstra că principiul blondului nu se aplică și la bărbați (și nici la unele femei), am hotărât să scriu cu subiectivitate, pentru că nu poți scrie cu obiectivitate despre lucrurile/ființele pe care le iubești. Bun! Așadar, single or committed? Mulți ar spune că e mai bine singur. Pe de-o parte, le dau toata dreptatea din lume. Nu-ți trimite nimeni mesaje la trei dimineața să te intrebe dacă ești bine, ai ajuns acasă sau unde și cu cine ești? Nu contează dacă iti bei cafeaua, în mijlocul zilei, iar soarele-ți zâmbește prin părul unei blonde sau brunete care stă cu tine la masă pe o terasă din centru orașului. Nu te uiți niciodată în portmoneu ca să vezi dacă mai ai bani să-i plătești și EI consumația. Nu trebuie să rostești cele două cuvinte (excepție făcând mama și sora) "Te iubesc!" doar pentru a vedea un zâmbet. Te poți simți bine, cu oricine, fără să fi acuzat de trădare, iar la câteva luni după să primești mesaje încontinuu, in care la expeditor scrie "Iubi" prin care EA îți mărturisește că e gata să te ierte. Nu trebuie să reții o anumită zi, iar dacă o uiți din greșeală, să ai parte de o săptămână de reproșuri și de "lacrimi de iubire". Zilele precum " Valentine's day" sunt zile obișnuite! Nu trebuie să te gândești la cineva în timp ce conduci, dacă la radio merge o melodie care are ca temă principală "dragostea veșnică". Telefonul tău stă mereu la tine în mână sau pe masă sau în buzunar, iar ce se află în INBOX nu interesează pe nimeni. Laptopul tău nu are setată parolă "numele EI". Poți admira orice femeie frumoasă care trece pe lângă tine, fără să se supere nimeni și fără ca tu să te simți prost. Pe scaunul din dreapta, poate sta oricine! Poți bea și fuma, fără să auzi din 5 în 5 minute o voce subțire care îți repetă la nesfârșit să încetezi. Poți fi tu! Dacă mulți spun că e mai bine single, din proprie experiență, vă spun că și mai mulți (inclusiv eu) ar da orice pentru o clipă de fericire alături de persoana iubită. Oricât de misogini am fi, iubim femeile! De ce? Pentru că se fac atât de ușor de iubit. Iubim tot la ele. În orice face, fiecare femeie apelează, parcă, la un truc știut numai și numai de ea. Buze, ochi, piele, parfum. Suntem înnebuniți după ele. Și mai nebuni suntem după femeile care sunt cuminți, care sunt conștiente că cea mai mare realizare a unui bărbat nu reprezintă "spargerea" unei mii de euro într-o seară în Obsession sau Bamboo, iar mașina din fața casei nu are neapărat sigla formată din trei litere. Și noi ne îndrăgostim! De ce? Și iubim cu forță și pasiune. Uneori, nu ne mai recunoaștem și regretăm că am pus prea mult suflet. Vrem ca femeile care fac parte din viața noastră să știe că le adorăm când sunt geloase, când trec de la rolul de iubită la rolul de mamă și au grijă de noi ca de niște copii care abia au pășit în lumea asta. Iubim modul în care ne privesc atunci când le pregătim vreo surpriză, chiar dacă din banii respectivi puteam să bem cu băieții cele mai fine băuturi. Vrem să fim controlați, vrem să ne sune telefonul, iar la apelant să scrie "Iubita", vrem să ne spună cineva "te iubesc!" chiar dacă nouă ne e mai greu până să o spunem. Asta nu înseamnă că nu simțim! Vrem ca în părul nostru, înainte de culcare, să intre cu blândețe degetele voastre. Vrem ca cineva să ne aștepte acasă și acel "cineva" să nu fie câinele nostru. Vrem ca la orice competiție, examen, probă, cineva să aibă emoții mai mari ca și noi, si acel "cineva" să nu fie adversarul nostru. Vă vrem pe voi, femeile! Și fără voi, femeilor, viața noastră ar lua sfârșit mai repede decât ne-am putea imagina, datorită "ingredientelor vieții burlacilor". În final, pentru ca e aproape ora 4 dimineața, am să închei printr-un citat din "Romanul cocainei" a lui M. Agheev: "Pentru un bărbat îndrăgostit, toate femeile nu sunt decât femei, cu excepția celei pe care o iubește: ea este pentru el o ființă omenească. Pentru o femeie îndrăgostită, toți bărbații nu sunt decât ființe omenești, cu excepția celui pe care il iubește: pentru ea, el e un barbat."

Durerea

Nu cred ca durerea e ceva care trece cu timpul, sau cu care te poti obisnui. N-am mai crezut mult timp intr-o fericire absoluta, dar asta o stiu doar eu. N-am crezut ca lucrurile trec, te lasa liber din cand in cand. N-am stiut ca mai pot sa lupt cu ele cand e nevoie.N-am stiut ca nu e un capat de lume, de fiecare data cand am crezut ca e, dar nimeni nu stie asta atunci. Lumea asta se schimba zi de zi, asa-i? Nu se opreste, nu te intreaba daca esti bine sau daca poti sa te schimbi dupa ea. Vezi, nu conteaza daca ai inima rupta in doua, tragi dintr-o tigara ca un disperat care cauta orice speranta, ti in mana un pahar de vodka si nici nu iti mai explici cand s-a golit, nu conteaza daca aluneci usor, pe un perete, intr-o baie oarecare la 3 dimineata si simti cum nu o sa te mai ridici de pe podeaua aia niciodata, pentru ca nu vezi un singur motiv sa o faci...nu conteaza nimic din toate astea, undeva la doar cativa metri de tine, cineva o sa rada din tot sufletul lui, o sa sara de gatul altcuiva si o sa tipe din toti plamanii lui "TE IUBESC!". Cineva tocmai o sa fie fericit, cineva tocmai o sa traiasca prima zi din restul vietii lui...cum o faceai si tu, demult. Nu poti sa o faci, pur si simplu. Nu poti sa te opresti intr-o zi, nu poti sa ramai in urma, si fie ca nu mai poti sau nu mai vrei, trebuie sa te ridici de pe podeaua aia inca o data, la fel cum trebuie sa lasi inchis in baia aia, cu un chistoc si un pahar spart, pe oricine te-a adus acolo. Asta am facut eu - inca nu imi revin, inca e o lupta care trebuie dusa cu mine, inca e trist, dar nu mai doare. Nu mai doare nimic, nu mai doare deloc, nu te mai simt, si pentru prima oara, nici nu vreau sa o mai fac. Atat de mult timp, nu am vazut niciun rasarit pentru ca apuneai mereu in fata mea. M-ai ranit cu orice ai facut, m-ai ranit in feluri de care nu ai sa fii constienta vreodata, m-ai schimbat in persoana care am urat ca devenisem ! Durerea nu trece cu timpul, credeti-ma pe cuvant...i-am dat tot timpul din lume, si tot ce a facut a fost sa ma distruga zi de zi, uneori mai mult, alteori mai putin. Durerea nu trece, nicicum, stii? Doar daca....doar daca ai curajul sa nu o mai faci niciodata. Sa nu te mai intorci. Sa ai o cale, si un vis, un zambet, niste brate in care sa sari, un viitor mai bun, un soare de dimineata si o cafea plina de zambete. Sa te ridici si sa speri, sa speri din tot sufletul tau, ca data viitoare nu o sa mai fie atat de greu, ca o sa ai un loc, ca nu se va pierde tot atat de usor, ca o sa-ti gasesti fericirea in cel mai simplu lucru...sa speri ca maine nu poate fi mai rau. Ba nu...sa speri ca maine o sa fie bine. Poate chiar sa crezi. Durerea...cred ca asa trece - cu multa amibitie, o mie de idealuri, tot curajul din lume si fara tine. Cu adevarat, fara tine.