De vina sunt eu, pentru ca te iubesc.
Iar pe langa asta, de atatea alte cele...
De vina sunt eu, ca am avut grija de tine intotdeauna. De vina sunt eu, ca nu am plecat. De vina sunt tot eu ca nu te-am lasat macar pe tine sa pleci. De vina sunt eu, ca am avut incredere in tine. De vina sunt eu, ca am asteptat atat. De vina sunt eu, ca te-am iertat. De vina sunt eu, ca am crezut ca poate, in vreun fel, meriti. De vina sunt eu, ca nu am crezut nimic din tot ce am auzit. De vina sunt eu, ca am tacut prea mult. De vina sunt eu, ca am uitat ca oamenii nu se schimba niciodata, niciodata. De vina sunt eu, pentru anii ce-au trecut.
Pentru tot restul, de vina esti tu, stii prea bine ca-i asa, de vina esti tu ! Si cat as vrea sa pot schimba..
Nu pot sa spun ca nu mi-a facut placere. Orice poveste care a inceput candva, trebuia sa aibe si un sfarsit. Si nu, cateodata chiar nu mai conteaza cate lucruri mai ai de spus, de aratat, de iertat, de dat, de luat inapoi, nu mai conteaza cat iubesti sau cat nu, cat iti pasa sau cat ti-a pasat. Cateodata te ridici doar si pleci, scriind ultima pagina a unei povesti care parea sa nu se mai termine niciodata, oricat ar durea de tare, orice ar insemna asta. Da, acum s-a terminat si povestea asta, s-a foarte terminat.
~faster than you can follow me from this place, and farther than you can find me...I`m leaving today~
sâmbătă, 20 martie 2010
vineri, 19 martie 2010
Lucruri care nu mai conteaza,dar nu se uita.FUCK YOU VERY MUCH
Sa iti amintesti fraiero, cine am fost eu, cine am fost noi, si cine nu ai fost tu niciodata!
Sa stii ca cineva, candva, te-a iubit mai mult ca orice, si nu ti-a spus. Sa stii ca nu ai fost in stare sa vezi, si ar putea sa iti ia o viata, dar intr-o zi tot vei intelege ca tu ai pierdut. Sa stii ca acel cineva am fost eu.
Sa stii ca acelasi cineva te vede acum cu alti ochi. Sa stii ca tu imi esti draga, cateodata mai mult ca altadata, dar niciodata nu o sa fi in stare sa ma faci sa nu te dispretuiesc. Imi esti draga, pentru ce erai. Sa stii ca pentru cineva, tu, ca persoana, ca intreg, ca parte din TOT, ai murit. Sa stii ca acel cineva, sunt tot eu.
Sa stii ca cineva si-a luat in timp o mare parte inapoi din ce ti-a dat tie. Niciodata capabil sa ia tot, dar intotdeauna capabil sa isi recupereze demnitatea si iubirea. Sa stii ca cineva iubeste acum pe altcineva, la fel cum te-a iubit pe tine, cineva se uita in ochii ei cum se uita in ai tai, si ii spune cum iti spunea tie. Nu trebuie sa spun cum, asa-i? Ramane intre noi. Cineva uita in fiecare secunda tot ce tu ai lasat sub forma de "amintire". Cineva saruta alte buze, si invata cum sa nu le mai simta pe ale tale. Cineva are pe altcineva acum, si tot tu ai pierdut, tot tu...iar acel cineva scumpo, voi fi mereu eu.
Cineva te vede, sau te cauta, in toata lumea, dar nu te mai recunoaste nici in tine. Cineva te tine ca o parte din el, pentru ca ai insemnat prea mult sa te dea dracu, asa cum ai merita. Cineva isi aminteste de tine in fiecare zi, dar in niciun caz cu placerea cu care ar vrea sa o faca.
Cineva, undeva, dobitoaco, nu o sa iti dea niciodata drumul, blestemandu-te si urand fiecare mica parte din tine. Cineva, candva, te-a iubit, fraiero! Acel cineva, stim amandoi ca nu pot fi decat eu, iar acel cuiva caruia ma adresez, nu poti fi decat tu.
Sa stii ca cineva, candva, te-a iubit mai mult ca orice, si nu ti-a spus. Sa stii ca nu ai fost in stare sa vezi, si ar putea sa iti ia o viata, dar intr-o zi tot vei intelege ca tu ai pierdut. Sa stii ca acel cineva am fost eu.
Sa stii ca acelasi cineva te vede acum cu alti ochi. Sa stii ca tu imi esti draga, cateodata mai mult ca altadata, dar niciodata nu o sa fi in stare sa ma faci sa nu te dispretuiesc. Imi esti draga, pentru ce erai. Sa stii ca pentru cineva, tu, ca persoana, ca intreg, ca parte din TOT, ai murit. Sa stii ca acel cineva, sunt tot eu.
Sa stii ca cineva si-a luat in timp o mare parte inapoi din ce ti-a dat tie. Niciodata capabil sa ia tot, dar intotdeauna capabil sa isi recupereze demnitatea si iubirea. Sa stii ca cineva iubeste acum pe altcineva, la fel cum te-a iubit pe tine, cineva se uita in ochii ei cum se uita in ai tai, si ii spune cum iti spunea tie. Nu trebuie sa spun cum, asa-i? Ramane intre noi. Cineva uita in fiecare secunda tot ce tu ai lasat sub forma de "amintire". Cineva saruta alte buze, si invata cum sa nu le mai simta pe ale tale. Cineva are pe altcineva acum, si tot tu ai pierdut, tot tu...iar acel cineva scumpo, voi fi mereu eu.
Cineva te vede, sau te cauta, in toata lumea, dar nu te mai recunoaste nici in tine. Cineva te tine ca o parte din el, pentru ca ai insemnat prea mult sa te dea dracu, asa cum ai merita. Cineva isi aminteste de tine in fiecare zi, dar in niciun caz cu placerea cu care ar vrea sa o faca.
Cineva, undeva, dobitoaco, nu o sa iti dea niciodata drumul, blestemandu-te si urand fiecare mica parte din tine. Cineva, candva, te-a iubit, fraiero! Acel cineva, stim amandoi ca nu pot fi decat eu, iar acel cuiva caruia ma adresez, nu poti fi decat tu.
Nu o sa mai fie ce a fost
Nu te vad altfel, ci nu te mai vad.
Uita-te in ochii mei si o sa vezi cum nu te mai vad, cum nu mai vreau sa te vad, cum imi feresc privirea de tine. Stii ca aveai rolul principal in privirea mea? Stii ca te vedeam doar si doar pe tine? Stii...?
Imi lipseste zambetul pe care il stiai, pe care il iubeai, care era al tau. Doar zambetul ala. L-am inlocuit cu altu`, si nu mi-a fost greu, pentru ca niciodata nu o sa reprezinti destul de mult cat sa imi stergi mie zambetul de pe buze. Nimeni nu o sa reprezinte. Niciodata.
Imi lipseste bucuria din suflet care o aveam cand te auzeam, cand te vedeam, sau doar cand ma gandeam la tine. Si cu toate astea, tu nu imi lipsesti. Nu o sa imi mai lipsesti niciodata.
Imi lipseste dorul de tine, si o sa imi lipseasca intr-una. Nu imi pica bine, dar prefer sa imi lipseasca dorul, decat sa imi lipsesti tu.
Daca te doare? Nu, stiu si eu ca nu te doare, la fel de bine cum stiu ca o sa te doara intr-o zi, din nou; la fel de bine cum stiu ca "tot la mine vii, tot la mine tii"; la fel de bine cum stiu ca nu o sa mai fiu aici; la fel de bine cum stiu ca o sa iti doresti sa mai fi fost aici; la fel de bine cum stiu ca o sa incerci sa ma inlocuiesti cu primul care il gasesti; la fel de bine cum stiu ca nu o sa poti niciodata; la fel de bine cum stiu ca o sa iti para rau, o sa iti para rau pentru ca m-ai lasat sa plec, inca o data, si nu ar fi trebuit.
Nu mai am multe de spus, poate nu mai e nimic de spus, un timp. Am sa fiu aici mereu, dar nu cum am fost. Am sa te ajut mereu, dar nu cum o faceam. O sa ai tot timpul un loc in inima mea, dar nu cel pe care il aveai. O sa fi mereu altfel decat "restul", dar nu o sa mai fi niciodata "tu si restul".
Intotdeauna o sa te iubesc, proasto.
Marius. :)
Uita-te in ochii mei si o sa vezi cum nu te mai vad, cum nu mai vreau sa te vad, cum imi feresc privirea de tine. Stii ca aveai rolul principal in privirea mea? Stii ca te vedeam doar si doar pe tine? Stii...?
Imi lipseste zambetul pe care il stiai, pe care il iubeai, care era al tau. Doar zambetul ala. L-am inlocuit cu altu`, si nu mi-a fost greu, pentru ca niciodata nu o sa reprezinti destul de mult cat sa imi stergi mie zambetul de pe buze. Nimeni nu o sa reprezinte. Niciodata.
Imi lipseste bucuria din suflet care o aveam cand te auzeam, cand te vedeam, sau doar cand ma gandeam la tine. Si cu toate astea, tu nu imi lipsesti. Nu o sa imi mai lipsesti niciodata.
Imi lipseste dorul de tine, si o sa imi lipseasca intr-una. Nu imi pica bine, dar prefer sa imi lipseasca dorul, decat sa imi lipsesti tu.
Daca te doare? Nu, stiu si eu ca nu te doare, la fel de bine cum stiu ca o sa te doara intr-o zi, din nou; la fel de bine cum stiu ca "tot la mine vii, tot la mine tii"; la fel de bine cum stiu ca nu o sa mai fiu aici; la fel de bine cum stiu ca o sa iti doresti sa mai fi fost aici; la fel de bine cum stiu ca o sa incerci sa ma inlocuiesti cu primul care il gasesti; la fel de bine cum stiu ca nu o sa poti niciodata; la fel de bine cum stiu ca o sa iti para rau, o sa iti para rau pentru ca m-ai lasat sa plec, inca o data, si nu ar fi trebuit.
Nu mai am multe de spus, poate nu mai e nimic de spus, un timp. Am sa fiu aici mereu, dar nu cum am fost. Am sa te ajut mereu, dar nu cum o faceam. O sa ai tot timpul un loc in inima mea, dar nu cel pe care il aveai. O sa fi mereu altfel decat "restul", dar nu o sa mai fi niciodata "tu si restul".
Intotdeauna o sa te iubesc, proasto.
Marius. :)
luni, 8 martie 2010
Degeaba tipi. Degeaba imi reprosezi ca maine nu te mai gasesc, ca te-ai saturat, ca pleci si nici nu o sa iti amintesti de mine. Taci dracului, o data in viata! Nu te suport, intelegi? Nu te suport!
Degeaba trantesti nenorocitul ala de cearceaf si il calci in picioare...te-ai gandit vreodata ca poate tot ce ma aducea la tine era cearceaful? Te-ai gandit ca imi placea cearceaful ala?
Degeaba trantesti usa, si futi trei pumni in ea, exact la fel de degeaba ca picioarele in perete...era alb, si te-am ajutat sa-l zugravesti, in pizda matii!
Degeaba imi spui sa te ascult, tot ce mai fac e sa te aud, si acum inveti si tu ca este o mare diferenta intre chestiile astea doua, asa-i?
Degeaba imi iei hainele si le arunci pe unde apuci, ca sa plec din tine nu am nevoie de hainele alea. Chiar te rog sa le pastrezi, ar putea fi singurul lucru ce te mai leaga de mine. Daca putea fi candva vorba de dor, iubire sau orice altceva, ai ramas cu niste carpe imbibate in parfum. Pasatreaza-le dracului si lasa-ma sa plec.
Degeaba tragi de orice parte din corpul meu; poate candva puteai considera ca iti apartine, dar considera-le vremuri apuse. Oricum o sa plec.
Degeaba ma rogi, degeaba imi explici, degeaba te inrosesti, degeaba plangi si spui toate cuvintele alea de cacat din nou.
Ia-ti mainile de pe mine, desprinde-ti buzele de ale mele si da-mi drumul la mana, daca nu vrei sa lasi mai multa scarba in sufletul meu decat ai lasat deja.
Degeaba iei cheia aia si o ascunzi agitat ca un copil prost care tocmai isi cauta jucaria. Tu nu o sa iti mai gasesti jucaria niciodata, pot sa stau langa usa ore intregi si daca te uiti in ochii mei, o sa sti ca nu mi-am schimbat cu nimic parerea...daca te uiti in ochii mei, o sa vezi privirea pe care nu ai vazut-o niciodata...asa ca da-mi naibii cheile alea, si varsa-ti nervii pe amantii tai de doi bani. Sigur, acum nu mai conteaza ei, sigur, de ce nu m-am gandit la asta..?!
Azi, tot ce faci tu, copil care mi-esti drag de tareeee mult timp, e degeaba. Azi o sa plec eu, azi o sa te las sa te uiti ca o tampita dupa mine cum te las, fara nicio explicatie, cum "ti-o trag" exact dupa modelul tau. Azi o sa bei tu litri aia de alcool si o sa fumezi tu zecile de pachete, o sa iti suni tu indurerata prietenii care nu dau niciun ban pe drama ta. Azi o sa plangi tu si o sa iti fie tie dor, azi o sa ma cauti tu in toate locurile in care eram si nu o sa ma gasesti, azi o sa sti tu ca am plecat, si mai grav, ca nu ma intorc.
Azi scumpa mea, pe care o iubeam de atata amar de timp, copilul meu naiv care nu a stiut decat sa se joace, care a crezut ca poate castiga mereu, azi fraiero...azi nu esti a mea.
Degeaba trantesti nenorocitul ala de cearceaf si il calci in picioare...te-ai gandit vreodata ca poate tot ce ma aducea la tine era cearceaful? Te-ai gandit ca imi placea cearceaful ala?
Degeaba trantesti usa, si futi trei pumni in ea, exact la fel de degeaba ca picioarele in perete...era alb, si te-am ajutat sa-l zugravesti, in pizda matii!
Degeaba imi spui sa te ascult, tot ce mai fac e sa te aud, si acum inveti si tu ca este o mare diferenta intre chestiile astea doua, asa-i?
Degeaba imi iei hainele si le arunci pe unde apuci, ca sa plec din tine nu am nevoie de hainele alea. Chiar te rog sa le pastrezi, ar putea fi singurul lucru ce te mai leaga de mine. Daca putea fi candva vorba de dor, iubire sau orice altceva, ai ramas cu niste carpe imbibate in parfum. Pasatreaza-le dracului si lasa-ma sa plec.
Degeaba tragi de orice parte din corpul meu; poate candva puteai considera ca iti apartine, dar considera-le vremuri apuse. Oricum o sa plec.
Degeaba ma rogi, degeaba imi explici, degeaba te inrosesti, degeaba plangi si spui toate cuvintele alea de cacat din nou.
Ia-ti mainile de pe mine, desprinde-ti buzele de ale mele si da-mi drumul la mana, daca nu vrei sa lasi mai multa scarba in sufletul meu decat ai lasat deja.
Degeaba iei cheia aia si o ascunzi agitat ca un copil prost care tocmai isi cauta jucaria. Tu nu o sa iti mai gasesti jucaria niciodata, pot sa stau langa usa ore intregi si daca te uiti in ochii mei, o sa sti ca nu mi-am schimbat cu nimic parerea...daca te uiti in ochii mei, o sa vezi privirea pe care nu ai vazut-o niciodata...asa ca da-mi naibii cheile alea, si varsa-ti nervii pe amantii tai de doi bani. Sigur, acum nu mai conteaza ei, sigur, de ce nu m-am gandit la asta..?!
Azi, tot ce faci tu, copil care mi-esti drag de tareeee mult timp, e degeaba. Azi o sa plec eu, azi o sa te las sa te uiti ca o tampita dupa mine cum te las, fara nicio explicatie, cum "ti-o trag" exact dupa modelul tau. Azi o sa bei tu litri aia de alcool si o sa fumezi tu zecile de pachete, o sa iti suni tu indurerata prietenii care nu dau niciun ban pe drama ta. Azi o sa plangi tu si o sa iti fie tie dor, azi o sa ma cauti tu in toate locurile in care eram si nu o sa ma gasesti, azi o sa sti tu ca am plecat, si mai grav, ca nu ma intorc.
Azi scumpa mea, pe care o iubeam de atata amar de timp, copilul meu naiv care nu a stiut decat sa se joace, care a crezut ca poate castiga mereu, azi fraiero...azi nu esti a mea.
joi, 4 martie 2010
Cum schimbi in oameni mari,niste copii..
Atunci. Spui atunci, si pare de mult. Pare sa fi trecut o vesnicie, pare sa fi trecut o lume peste noi, generatii intregi si atat de mult timp. Si nu pentru ca au trecut de noi mii probleme care ne’au facut sa ni se pare ca timpul trece repede…ci pentru ca ne’am schimbat. Atat de mult incat spui cuvantul “copil”, si te vezi pe tine acum cativa ani, doar cativa, nu multi, o cu totul alta persoana.
Esti in fata blocului, si te joci si esti fericit si nu iti pasa. Nu ai tu treaba cu viata si alte lucruri. Ai prieteni langa tine, iar daca te certi, te certi pentru jucaria aia care chiar nu vrei sa i’o dai, dar ti’o ia si parca nu ar fi de ajuns, ti’o si murdareste, sau chiar poate o rupe! Esti imbracat in ce era curat in dulap si a pus mama pe tine, ca a zis ca asa e bine sa te imbraci. Nu ai bani la tine, nu ai ce face cu asa ceva, iar daca ai gasi un milion pe jos, nu ai stii daca sa ii lasi sau sa ii ei, dar probabil i’ai lasa. Bei un pahar de suc acidulat si te simti vinovat si putin speriat la gandul ca ai auzit de atatea ori cum mama zicea ca nu sunt bune si fac rau la stomac. Nici ciocolata nu ar trebui sa mananci prea multa, dar prietenul tau tocmai a adus una afara si nu il poti lasa pur si simplu sa se intoarca cu ea acasa. Veneai seara acasa si daca iti era frica de ceva, era vorba de vreun caine. Nu ai mai prins tu “Noapte buna, copii”, dar cand veneai acasa, te uitai cu siguranta la “Mihaela”. Daca auzeai vreodata de “rupere”, nu putea fi nimic altceva decat un simplu obiect care s’a rupt. Iar daca din greseala, auzeai de sex, te inroseai instantaneu si incepeai sa razi 10 minute bune, pomenind apoi despre incidet cu prietenii, folosind bineinteles “stii tu ce ;))”. Pentru ca erai un copil inocent care nu stia pe ce lume e, dar nimanui nu ii era mila de tine, pentru ca nici nu iti pasa ce se intampla de fapt in jurul tau si toti stiau ca vei afla oricum prea devreme.
Si uite ca asa e. Uita’te la tine acum. Esti mereu plecat si daca te intorci acasa, o faci in trecere A devenit un loc unde mananci si dormi, mai stai poate pe nelipsitul Yahoo Messenger, si iar pleci…nu iti mai e frica ca nu faci ce zicea mama, pentru ca probabil mama nici nu s’a gandit nu ca o sa faci asa ceva, ci ca o sa le faci atat de repede. Ai 13 sau ai 17 ani, tot umblii prin cluburi si tot vii beat acasa. Acum nu mai bei suc acidulat, doar daca scrie “Beck’s”, “Heineken” sau asa ceva pe sticla. Dar bei mult sucuri neacidulate..de struguri, de prune..si e incredibil ce fericit esti apoi o seara intreaga. Acum daca auzi de “rupere” m chiar daca e intr’un context cat se poate de apropiat de verbul “a se rupe”, tu o sa te gandesti la betie sau la sex. Nu, nu esti un alcoolic vai de capul tau sau vreun pervers…dar in general, doar la asta te gandesti. Te mai duci si pe la scoala, dar nu mai conteaza prea mult, o sa te agiti cand o sa vina intrarea la liceu sau bacu’, pana atunci ce’ti pasa tie. Acum nu mai mananci nici macar ciocolata, si nici prieteni care sa vina cu ciocolata afara nu mai ai. Se mai intampla totusi, cateodata, si scrie “Black Stone” pe ea. Pacat ca se duce repede, dar continui cu o pastiluta, nu e asta o problema. Prietenul tau nu iti mai rupe nicio jucarie, dar ti’a luat prietena asa ca o sa iasa o mare bataie, chiar daca niciodata nu a fost respectiva mai mult decat o asa numita “pizda”. Acum nu mai ai coarda si papusi sau masinute, dar ai tigari, ai bricheta, ai din cand in cand si o pastila de ecstasy la tine, ai niste vodka pe undeva, si chiar daca inca nu stii cate gauri are o femeie, tu ai prezervative la tine, bineinteles, daca ai destul creier incat sa iti aduci aminte si de astfel de detalii. Acum stii sa minti, si asta nu te deranjeaza pana observi ca te minti de fapt pe tine. Si ai crescut prea repede, si totul se intampla mai devreme, dar faci fata pentru ca asa suntem toti cei din jurul tau, de varste apropiate. Pentru ca trece timpul pentru ca suntem o generatie de testare, si atatea lucruri noi se incearca pe noi. Noi dam cu capul de toate mult mai repede si nu ne perimitem sa nu facem fata, pentru ca nimeni nu te intreaba daca esti in stare sa treci peste sau nu. Pentru ca asta esti tu, asta e viata ta, singura, si trebuie sa treci prin ea, singur pana la urma, caci nimeni nu va fii acolo pentru totdeauna, nimeni. Si ai prieteni langa tine, si ai o familie care inca te sprijina, fie ca meriti sau nu, si te mai ai pe tine insuti, si daca vrei, poti sa fi puternic.
Dar te scoli dimineata si te uiti pe geam, si zambesti, ce altceva sa faci? E doar inca o zi, putin mai grea decat cea de ieri, dar mai usoara decat cea de maine, iar asta te linisteste. Si nu regreti cum esti, si iti place viata asta asa cum e, pentru ca e una si in fond, esti fericit. Dar te mai uiti din cand in cand inapoi, si vezi cum erai, si vezi ce puteai fi, si poate ai o urma de regret…dar iti revi, in fond, nu conteaza ce ar fi putut sa fie, conteaza ce e si nu iti pasa ce puteai sa devi…asta esti si asa traiesti, in generatia asta, in lumea asta…azi.
Esti in fata blocului, si te joci si esti fericit si nu iti pasa. Nu ai tu treaba cu viata si alte lucruri. Ai prieteni langa tine, iar daca te certi, te certi pentru jucaria aia care chiar nu vrei sa i’o dai, dar ti’o ia si parca nu ar fi de ajuns, ti’o si murdareste, sau chiar poate o rupe! Esti imbracat in ce era curat in dulap si a pus mama pe tine, ca a zis ca asa e bine sa te imbraci. Nu ai bani la tine, nu ai ce face cu asa ceva, iar daca ai gasi un milion pe jos, nu ai stii daca sa ii lasi sau sa ii ei, dar probabil i’ai lasa. Bei un pahar de suc acidulat si te simti vinovat si putin speriat la gandul ca ai auzit de atatea ori cum mama zicea ca nu sunt bune si fac rau la stomac. Nici ciocolata nu ar trebui sa mananci prea multa, dar prietenul tau tocmai a adus una afara si nu il poti lasa pur si simplu sa se intoarca cu ea acasa. Veneai seara acasa si daca iti era frica de ceva, era vorba de vreun caine. Nu ai mai prins tu “Noapte buna, copii”, dar cand veneai acasa, te uitai cu siguranta la “Mihaela”. Daca auzeai vreodata de “rupere”, nu putea fi nimic altceva decat un simplu obiect care s’a rupt. Iar daca din greseala, auzeai de sex, te inroseai instantaneu si incepeai sa razi 10 minute bune, pomenind apoi despre incidet cu prietenii, folosind bineinteles “stii tu ce ;))”. Pentru ca erai un copil inocent care nu stia pe ce lume e, dar nimanui nu ii era mila de tine, pentru ca nici nu iti pasa ce se intampla de fapt in jurul tau si toti stiau ca vei afla oricum prea devreme.
Si uite ca asa e. Uita’te la tine acum. Esti mereu plecat si daca te intorci acasa, o faci in trecere A devenit un loc unde mananci si dormi, mai stai poate pe nelipsitul Yahoo Messenger, si iar pleci…nu iti mai e frica ca nu faci ce zicea mama, pentru ca probabil mama nici nu s’a gandit nu ca o sa faci asa ceva, ci ca o sa le faci atat de repede. Ai 13 sau ai 17 ani, tot umblii prin cluburi si tot vii beat acasa. Acum nu mai bei suc acidulat, doar daca scrie “Beck’s”, “Heineken” sau asa ceva pe sticla. Dar bei mult sucuri neacidulate..de struguri, de prune..si e incredibil ce fericit esti apoi o seara intreaga. Acum daca auzi de “rupere” m chiar daca e intr’un context cat se poate de apropiat de verbul “a se rupe”, tu o sa te gandesti la betie sau la sex. Nu, nu esti un alcoolic vai de capul tau sau vreun pervers…dar in general, doar la asta te gandesti. Te mai duci si pe la scoala, dar nu mai conteaza prea mult, o sa te agiti cand o sa vina intrarea la liceu sau bacu’, pana atunci ce’ti pasa tie. Acum nu mai mananci nici macar ciocolata, si nici prieteni care sa vina cu ciocolata afara nu mai ai. Se mai intampla totusi, cateodata, si scrie “Black Stone” pe ea. Pacat ca se duce repede, dar continui cu o pastiluta, nu e asta o problema. Prietenul tau nu iti mai rupe nicio jucarie, dar ti’a luat prietena asa ca o sa iasa o mare bataie, chiar daca niciodata nu a fost respectiva mai mult decat o asa numita “pizda”. Acum nu mai ai coarda si papusi sau masinute, dar ai tigari, ai bricheta, ai din cand in cand si o pastila de ecstasy la tine, ai niste vodka pe undeva, si chiar daca inca nu stii cate gauri are o femeie, tu ai prezervative la tine, bineinteles, daca ai destul creier incat sa iti aduci aminte si de astfel de detalii. Acum stii sa minti, si asta nu te deranjeaza pana observi ca te minti de fapt pe tine. Si ai crescut prea repede, si totul se intampla mai devreme, dar faci fata pentru ca asa suntem toti cei din jurul tau, de varste apropiate. Pentru ca trece timpul pentru ca suntem o generatie de testare, si atatea lucruri noi se incearca pe noi. Noi dam cu capul de toate mult mai repede si nu ne perimitem sa nu facem fata, pentru ca nimeni nu te intreaba daca esti in stare sa treci peste sau nu. Pentru ca asta esti tu, asta e viata ta, singura, si trebuie sa treci prin ea, singur pana la urma, caci nimeni nu va fii acolo pentru totdeauna, nimeni. Si ai prieteni langa tine, si ai o familie care inca te sprijina, fie ca meriti sau nu, si te mai ai pe tine insuti, si daca vrei, poti sa fi puternic.
Dar te scoli dimineata si te uiti pe geam, si zambesti, ce altceva sa faci? E doar inca o zi, putin mai grea decat cea de ieri, dar mai usoara decat cea de maine, iar asta te linisteste. Si nu regreti cum esti, si iti place viata asta asa cum e, pentru ca e una si in fond, esti fericit. Dar te mai uiti din cand in cand inapoi, si vezi cum erai, si vezi ce puteai fi, si poate ai o urma de regret…dar iti revi, in fond, nu conteaza ce ar fi putut sa fie, conteaza ce e si nu iti pasa ce puteai sa devi…asta esti si asa traiesti, in generatia asta, in lumea asta…azi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)